Despre sexul mileniului 3

As putea sa o numesc fictiune a mileniului trecut. Din pacate lucrurile nu prea mai stau asa… sau am imbatranit eu. Nu mai e vorba de film.. nu mai e vorba de carti.. acum stai linistit cu prietena intr-un club. Ea se zbatzaie pe ring, tu conversezi cu barmanul despre ultimele pipite aparute la sectroul vip. Si hopa tzopa apare ea. Dansatoare, proaspata, transpirata, bronzata, sa-si ia “cica” un gin tonic. Te atinge “din greseala” pe interiorul coapsei si dupa ce soarbe din paiul ala “extrem de colorat” tzuguindu-si buzele se apropie de urechea ta si-ti spune : vreau sa sorb tot. Tu .. evident (indiferent cat de mascul esti) ingiti in sec si o intrebi .. balbait : tttoot ? Ea isi duce mana pana tot mai sus pe coapsa ta pana iti atinge masculinitatea cu unghiile si spune apasat: Tot pana la ultima picatura.

Ai 39 grade febra in momentul ala si creste treptat dinspre crestet spre bazin temperatura. Nu stii ce si cum sa faci sa scapi de prietena ta. Te apropii de ringul de dans si ii soptesti ca nu te simti prea bine… ea te intreaba vrei sa mergem acasa. La naiba … nu asa trebuia sa pui intrebarea. Dar te scoti ;) : Pui dar nu e nevoie sa vii cu mine. Ramai cu prietena ta si distreaza-te ca eu merg si dorm linistit. Esti sigur ? intreaba ea, iar tu cu o fata de lemn pe care cineva a gravat o boala incurabila spui Da.

Te apropii de bar si scrii pe servetel un bilet, apoi iesi din club si te postezi la intuneric sub un tei. Dupa 10 minute iese si “dansatoarea” cu pardesiul pe ea. Ii faci un semn discret si se apropie de tine direct cu intrebarea: pai ai lasat-o acolo (evident observase ca esti cu ea) dar nu te lasa sa raspunzi si zice .. ok mergem la mine. Urmeaza obisnuita repriza de invarteli pe casa scarii cu sunet de tocuri si haine pierdute .. adunate pana la usa.. … apoi in 45 de minute te vezi intors pe spate, transpirat leoarca cu fata spre tavan si ea langa tine gafaind inca si iti spui in gand.. foarte tare frate. Cand te ridici vezi pe biroul din camera un teanc de manuale. Te uiti cu atentie si vezi scris pe latura unuia dintre ele: Fizica clasa a 10-a ! Te intorci verde si o intrebi dintr-o rasuflare : Ai o sora mai mica ? ea raspunde mirata : Nu. Sunt singura la parinti…

Inghiti iar in sec sperand ca nu-i vei afla numele de familie in Instanta si intr-un final pleci spre casa uimit de intreaga intamplare… pana la urmatoarea …

Acum imaginati+va cum arata mai multe vedete nemachiate. Nu+i asa ca e ciudat?

Publicitatea Distruge Trecutul

Ma plimbam deunazi prin Bucuresti. Nu cautam ceva anume ci pur si simplu am avut putin timp liber si vroiam sa mi-l petrec pe strazi fara contact cu internetul cu jobul sau cu problemele zilnice atat de stresante. Pur si simplu priveam orasul asa cum este el. Mi-am adus aminte de versurile baietilor de la Mafia : Dupa Blocurile Gri… Am realizat ca nu mai este asa. Nu mai exista blocuri gri dupa care stam noi majoritatea. Acum toate aceste blocuri si nu numai sunt acoperite de bannere publicitare imense. Chit ca vrei chit ca nu esti asaltat de imaginile colorate ale unor produse pe care ajungi intr-un final sa le folosesti pt ca subconstientul iti spune asta. Am vazut Bannere imense pe fatade ce odinioara era considerate frumuseti reprezentative ale bucurestiului. Privesti casele vechi din centru si pe cele mai multe dintre ele vezi sigla sau firma luminoasa a unei companii sau cine stie ce alte chestii de gen. Taxiurile toate acoperite cu stickere media sau de firme de constructii. La metrou, in autobuze, in vitrine, pe stalpi, in parcuri, pe bulevarde .. peste tot publicitatea apasa subconstientul unui popor. Dar cel mai grav este ca s-a distrus trecutul. Nu e doar cazul Bucurestiului ! sunt multe orase in tara care sunt pur si simplu ambalate in material cauciucat sau plasa colorata. Care sunt cladirile vechi ? unde e izul orasului de odinioara ? Ferestrele din lemn vechi si sticla tocita ?
Mai exista oare identitate arhitecturala ? Ne limitam la un teatru un tribunal o casa a poporului si 4 5 cladiri istorice reprezentative ? asta e arhitectura secolului trecut ? Totul se acopera. M-a intristat oarecum asta. Inteleg poate mai bine decat multa lume ce inseamna publicitatea si ce genereaza ea dar e trist sa vezi cum pe o cladire din 1896 atarna un banner imens ce te forteaza sa ridici o spranceana.
Publicitatea distruge incet incet trecutul.


PSŞ fara nicio legatura cu articolul de mai sus, dar ma gandesc din ce in ce mai des sa apelez la o epilare definitiva. Voi ce parere aveti despre asa ceva?

Intr-o alta viata am fost Voce

Nu puteam sa inteleg nimic din ce ma inconjura. Era unul din acele momente in care nu stiu daca sunt viu sau ma scurg pe fiecare carte din biblioteca si pe marginile sfetnicului de pe raft.. ca o fantoma de ceatza. Simteam totul ca o rana deschisa dar fara locatie. Nu stiam ce ma doare. Inima ? pieptul ? constiinta ? dorinta ? oasele ? ochii ? Habar nu aveam … dar ma durea. Simteam ca s-a rupt ceva din mine. Cautam prin incaperea mea plina de vechituri ceva sa-mi aduca zambetul pe buze. Am pipait tabloul vechi cu familia aceea rupta din filmele primitive, am rasfoit carti neatinse de mult, am aprins betisoare si lumanari, am simtit raceala argintului din vitrina, am simtit creionul apasand pe hartie.. Mai mult am plans si am cautat in fiecare lacrima acel ceva. Am ras fals sperand ca asta imi va alina durerea, am incercat tot.
Nu am gasit nimic.
Apoi am sapat in imaginatia mea.
Si am gasit.
O idée.
Intr-o alta viata am fost o voce… si am descoperit asta intr-un cufar plin cu obiecte, persoane, fiinte si idei .
Intreg cufarul acesta cu idei despre ce am fost intr-o alta viata, e plin de fetze, de natiuni, de animale domestice sau salbatice.. de instrumente muzicale sau obiecte fel de fel, de case sau cladiri ori de colti de fildej diamante si rubine, de plante ce cresc pe malul apelor sau arbori ce isi inalta coroanele in varf de munte. Si rascolesti sa cauti ce ai fost tu. Ar trebui sa simti ce ai fost… darn u ma misca nimic din toate cele de mai sus. Pana cand … intr-un colt, pazita parca de intunecime si acoperita de praf am gasit “O voce”. Am luat-o in palmele stranse caush si i-am spus emotionat la maxim.. eu intr-o alta viata am fost TU. Am fost o voce.
Ea mi-a raspuns avand ca fundal sonor cantecul de mai sus :
Partea frumoasa este ca in viata asta esti Aceeasi Voce. Ti-a fost sortit sa fii in doua vieti acelasi lucru. Voce.
Si am zambit ! In sfarsit !

Sa luam exemple simple: 2 oameni

Unul casatorit cu o femeie deoebita, managerul unei firme internationale, conturi de 8 cifre in banca, masina, iaht, 2 copii destepti, e mereu pe drumuri dar isi face concediile cu familia in insule exotice.

Al doilea un batran ce nu are nimic din toate astea si care locuieste pe malul marii pe o insula unde soarele se oglindeste in fiecare dimineata cu o culoare rosiatica. E pescar si munceste toata ziua pt a trai. Are o casa modesta si darapanata in mijlocul unui lan de maci, pe care o repara mereu cu mana lui, si un caine batran ce ii tine mai mereu companie.

Care sunt sansele ca cel de-al doilea sa fie mai fericit decat celalalt ?
Mari ? Mici ? Nu putem stii decat daca intram in sufletul lor … Fericirea nu e materiala… ci salasluieste in noi, in modul nostru de a gandi si de a accepta tot ce ne inconjoara. Fericirea e un mod de viata..