Nu puteam sa inteleg nimic din ce ma inconjura. Era unul din acele momente in care nu stiu daca sunt viu sau ma scurg pe fiecare carte din biblioteca si pe marginile sfetnicului de pe raft.. ca o fantoma de ceatza. Simteam totul ca o rana deschisa dar fara locatie. Nu stiam ce ma doare. Inima ? pieptul ? constiinta ? dorinta ? oasele ? ochii ? Habar nu aveam … dar ma durea. Simteam ca s-a rupt ceva din mine. Cautam prin incaperea mea plina de vechituri ceva sa-mi aduca zambetul pe buze. Am pipait tabloul vechi cu familia aceea rupta din filmele primitive, am rasfoit carti neatinse de mult, am aprins betisoare si lumanari, am simtit raceala argintului din vitrina, am simtit creionul apasand pe hartie.. Mai mult am plans si am cautat in fiecare lacrima acel ceva. Am ras fals sperand ca asta imi va alina durerea, am incercat tot.
Nu am gasit nimic.
Apoi am sapat in imaginatia mea.
Si am gasit.
O idée.
Intr-o alta viata am fost o voce… si am descoperit asta intr-un cufar plin cu obiecte, persoane, fiinte si idei .
Intreg cufarul acesta cu idei despre ce am fost intr-o alta viata, e plin de fetze, de natiuni, de animale domestice sau salbatice.. de instrumente muzicale sau obiecte fel de fel, de case sau cladiri ori de colti de fildej diamante si rubine, de plante ce cresc pe malul apelor sau arbori ce isi inalta coroanele in varf de munte. Si rascolesti sa cauti ce ai fost tu. Ar trebui sa simti ce ai fost… darn u ma misca nimic din toate cele de mai sus. Pana cand … intr-un colt, pazita parca de intunecime si acoperita de praf am gasit “O voce”. Am luat-o in palmele stranse caush si i-am spus emotionat la maxim.. eu intr-o alta viata am fost TU. Am fost o voce.
Ea mi-a raspuns avand ca fundal sonor cantecul de mai sus :
Partea frumoasa este ca in viata asta esti Aceeasi Voce. Ti-a fost sortit sa fii in doua vieti acelasi lucru. Voce.
Si am zambit ! In sfarsit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu